Arhive etichetă: tribul

A very bad day for science, so, fuck you, Internet!

Din cand in cand in viata fiecaruia insista sa-si faca aparitia cate o maimuta din asta urata cu spume si enervanta la culme care continua sa te impunga cu degetul intinzandu-ti nervii la maxim.

Nu vorbesc despre o persoana, vorbesc despre saptamana asta scurta dar groaznica pe care ma chinui sa o termin astazi.

Zilele trecute varsam niste nervi pe Facebook intr-un inconfundabil stil Poptamas, moment in care mi-am dat seama ca trebuie sa ma opresc. Pana la urma sunt in viata, nu? Pana acum ( ar zice saptamana asta urata).

Totul a culminat astazi cu laptopul care nu a mai vrut sa se deschida. Pur si simplu. Pana la service era o groaza de mers, treburile asteptau sa fie rezolvate rapid ( alte termene de predare nu cunosc), iar toata existenta mea se invartea in jurul porcariei de laptop HP. Bine, nu cred ca e porcarie pentru ca e HP sau e doar o porcarie de HP. Ramane sa dea altii sentinta asta.

Rosu la fata ( foarte rar in cazul meu, pentru ca biologic vorbind, imi este aproape imposibil sa ma inrosesc) fumam o tigara afara cu Paul ( prieten si dresor al lui Carlos) si am avut, evident ce are omul plin de draci de obicei, o revelatie. Cum naiba am ajuns sa stau dupa curul unui laptop?

Mi-am adus aminte ca anul trecut am primit de ziua mea o masina de scris. Tot anul trecut am semnat si un contract cu Tribul lui Ariel Constantinof pentru livrarea coletelor, plicurilor si a tuturor lucrurilor care pot fi duse pe o bicicleta, iar baietii nu m-au dezamagit.

Cum ar fi ca dupa ce termin de scris articolul asta ( aveam un laptop vechi in birou iar Ionut cel genial a pus hard-ul de pe al meu pe asta vechi si acum reusesc sa apar in online) sa refuz sa mai folosesc internetul? Adica sa imi bag timp de o saptamana picioarele in el de net si sa incerc sa fac lucrurile altfel. In timp ce scriam asta m-am si decis :). Am sa si fac acest lucru.

Nu am discutat inainte, insa i-as da provocarea lui Ariel sa imi inlocuiasca mailul timp de o saptamana. Ce zici domnu’ Tribul?

Asadar, de astazi, dupa ce imi termin de trimis facturi si alte jucarii voi folosi internetul o singura data pe zi pentru a va tine la curent cum functioneaza un om care face comunicare in anul 2015 o saptamana fara internet. Asta include si telefonul cu internetul de pe el.

Daca vreti sa-mi spuneti ceva, aveti numarul meu de telefon. Daca nu il aveti, faceti rost de el. Asta sau comunicati cu Raluca, Ionut sau Patricia :).

Cum spuneam, hai, te pup, internetule! Ne mai vedem intr-o saptamana si pana atunci o singura data pe zi!

18527_967575649928502_1224133784081262425_n

De la un curier la altul, drum anevoios

Daca ieri scriam frumos despre Tribul lui Ariel, as continua si astazi. Motivele sunt lesne de inteles, dar ma opresc ca sa nu repet ca un papagal.

No, bun! Astazi ajung la birou si ma intampina o poveste rupta parca din ( din pacate) tipicul romanesc de a face afaceri. Colega Raluca a incercat sa trimita un colet pana la Cluj prin compania de curierat cu care avem contract – Fastius. Stiu ca multi dintre voi radeti deja, astazi m-am prins si eu de ce. Asta e, avem contract cu ei atat pe curierat in Bucuresti cat si in tara (unde lucreaza prin colaboratori).

Ei, Raluca incerca sa trimita un colet mic miculut pana in Cluj, colet care trebuie sa ajunga maine. Colet este impropriu spus, pentru ca nu are nici macar un sfert din dimensiunea celui cu care a plecat biciclistul de la Tribul ieri in carca. Continutul…o bucata de material. Greutate…pana mea, insesizabila. Adica asta de mai jos.

colet

A sunat ea frumos la Fastius, le spune ca avem contract cu ei, ca vrem sa trimitem un colet in Cluj, de dimensiunea X, de greutatea Y, ca trebuie sa ajunga maine, la care (acum urmeaza partea halucinanta) tipul de la telefon ii spune: ” Doamna, dar nu ati mai sunat de doua luni”.

Aham! Sa clarificam, agentia noastra are aproape 7 luni, contractul este vechi de vreo 5 luni. Nu a fost timp sa legam vreo prietenie sau macar sa stim vreun nume pe acolo in afara celui care este pe contract.

Asadar, „doamna, dar nu ati mai sunat de vreo 2 luni”.  Zice si Raluca noastra: ” Asa o fi!”, la care omul repeta: „Pai nu ati mai sunat de doua luni”. Raluca, din nou: „Am inteles, dar ce legatura are cu faptul ca vreau sa trimit acest colet in Cluj”? Intre timp, fata a scos contractul pe birou si nu scria nicaieri ca se supara Fastius pe tine daca nu mai suni din cand in cand.

Omul zice: „Pai nu se poate sa ajunga maine”. Fata intreaba din nou ce legatura are asta cu ajunsul maine in Cluj. Omul zice din nou ca nu se poate.

Cat de rezistent sa fii la lucrurile astea?! Normal, logic, natural si cu bun simt, Raluca ii spune: „Ok, stimate domn, in cazul acesta ne uitam din nou peste contract si revenim cu o cerere de reziliere a acestuia”. Ca sa intelegeti, Raluca este cea care are voie sa mearga la ANAF, Registrul Comertului, sa vorbeasca la telefon cu Gigei din astia, pentru ca eu sau colegul Ionut facem spectacol la telefon. Nu este o chestie de lauda pentru ca uneori avem si noi impresia ca ar trebui sa fim institutionalizati.

Ia ghiciti voi ce raspunde omul!

Zice: „Ok, la revedere”! si inchide telefonul.

Ahm…da! Mai zi ceva la asta! As vrea sa pastrez nivelul limbajului de pe Blog N’ Rolla, adica asta de-l cititi acum, cat se poate de civilizat, asa ca ma abtin din a da drumul la Tourette. Va las pe voi.

A sunat Raluca inapoi si a intrebat cum se intitula Gigel ala cu care a vorbit la telefon, iar numele este Petru Florin.

Bai, Petru Florin! Continua sa faci ce faci, ca faci bine! Cum ar spune cei 200.000 de copii care nu au reusit sa ia BAC-ul anul asta, „tineo totasa”!

Mai merita sa spun ca in ultimele doua luni chiar i-am mai sunat? Chiar pe 20 august, cand am incercat sa trimitem tot prin ei un colet de vreo 40 kg la …tot la Cluj. Si atunci a fost o discutie ca vrem sa trimitem coletul si ei sa il ridice sambata, ei au zis ca nu pot, ca nu lucreaza, noi am zis ca atunci sa-l ia vineri, iar ei au zis ca nici vineri nu e bine ca pana la urma nu au cum sa vina sa il ridice.

Poate ca nu suntem suficient de sensibili. Cand suni omul nu-l suni sa-i dai de munca, nu se face. Il intrebi intai daca are probleme cu gagicile, ii dai sfaturi despre hemoroizi, impartasiti pareri despre ata dentara, despre familie, apoi ii dai cu ciocanul in cap si-l trimiti la munca. Bine, probabil discutiile lor se termina mereu cu o discutie despre mame. Memoria scurta isi cere totusi pretul, pentru ca ei tin minte ca s-a vorbit despre familie, clientii tin minte ca i-au bagat in mamele lor Fastius.

M-am uitat si pe pagina lor de Facebook. Mai Fastius, nu ai mai postat din Februarie! In cazul asta nici eu nu mai vorbesc cu tine. A, inca o chestie! Ca sa iti lasi parerea pe pagina lor de Facebook, astia fac exact ca Romtelecom, trebuie sa dai like ca sa le spui ca nu iti place de ei. Sesiseaza cineva ceva?!

Sunt unii precum astia, care au companii din astea de curierat de vreo 10 ani si au impresia ca 10 ani de activitate iti dau voie sa fii imbecil. Pretul ala mic al lor si anii de activitate ( nu de experienta) nu inseamna ca poti fi bou la orice ora cu oricine. Cum ii spuneam cuiva la un moment dat, macar fii atent cu cine te pui, pentru ca s-a putea sa lucreze in publicitate, iar faza aia cu publicitatea negativa care-i buna nu se aplica mereu.

Folositi alternativele de genul celei oferite de Tribul.eu al lui Ariel! Serviciile sunt de calitate, iar, daca vrem sa dispara marlanii de genul Fastius, tot ce putem face este sa ajutam afacerile mici sa creasca. Parerea mea.

Hai, va pup!

P.S. – jur ca nu le caut cu lumanarea si nici nu am vreo bucurie la Tribul, doar ca inca ma mai minunez cum le da Bunutu’ de sus cu cel mai mare simt al umorului.

Am incercat Tribul.eu

Era si un joc parca, din asta de pierdut timpul aiurea pe net…”triburile” parca. In fine, nu vreau sa va anunt ca m-am jucat un joc tampit pe net. Am incercat Tribul.eu, adica am incercat curieratul „de spita nobila” cum zice stite-ul aferent. Ni s-a parut o varianta buna si, daca reusesti sa protejezi mediul printr-o alegere atat de simpla, de ce nu am fi facut-o?

Nu am luat totusi decizia bazandu-ne doar pe spiritul nostru de ecologisti, desi am fi vrut sa fim atat de nobili, ci dupa ce in vara asta l-am cunoscut pe Ariel Constantinof in Tabara din Tara lui Andrei. Foarte fain tipul si cu o viziune sanatoasa asupra antreprenoriatului. Uite d-aia am luat decizia de a trimite azi un colet prin Tribul lui. Am stat si am gandit-o ceva, nu? 🙂

No, bun! A venit flacaul ( nu Ariel, ci un agajat al lui) cu bicicleta prin traficul frumos de Bucuresti si i-am dat o provocare. Aveam un colet maricel, dar usor, pentru ca avea vreo 60 de invitatii in el.

A incercat omul fara succes sa indese coletul in geanta lui pana cand ne-am gandit sa-i facem din cordelina niste bretele ca sa i-l punem in carca. Fara proteste, cu zambetul pe buze, omul a luat coletul la spinare multumindu-ne el noua :).

tribul

Ba, imi place atat de tare cand vad oameni fericiti la locul de munca! Am fi vrut sa-i facem o poza cu o mutra serioasa, insa nu am putut. Zambaret tot timpul, glumet si multumit ca face si sport in timp ce castiga bani, omul ne-a dat un vibe bun pentru ziua asta.

Bravo, mai, Ariel! Se pare ca ai gasit o cheie interesanta iar ideea ta nu doar ca este corecta prin mesajul ei, ci si una functionala atat pentru clienti cat si pentru angajati. Daca prindeam in buchetul vietii mai putini ghiocei, cu vreo 10, m-as fi bagat si eu pe biciclete la tine, doar ca am fost calic, am adunat ghiocei, am facut burta si am si altele pe cap.

Eu zic sa incercati curieratul asta pe biciclete cat mai tine vremea frumoasa. Ne prisosesc cumva zecile de masini de curierat din trafic? Asta zic si eu.

Hai, sa fie bine!