Arhive etichetă: Ariel Constantinof

A very bad day for science, so, fuck you, Internet!

Din cand in cand in viata fiecaruia insista sa-si faca aparitia cate o maimuta din asta urata cu spume si enervanta la culme care continua sa te impunga cu degetul intinzandu-ti nervii la maxim.

Nu vorbesc despre o persoana, vorbesc despre saptamana asta scurta dar groaznica pe care ma chinui sa o termin astazi.

Zilele trecute varsam niste nervi pe Facebook intr-un inconfundabil stil Poptamas, moment in care mi-am dat seama ca trebuie sa ma opresc. Pana la urma sunt in viata, nu? Pana acum ( ar zice saptamana asta urata).

Totul a culminat astazi cu laptopul care nu a mai vrut sa se deschida. Pur si simplu. Pana la service era o groaza de mers, treburile asteptau sa fie rezolvate rapid ( alte termene de predare nu cunosc), iar toata existenta mea se invartea in jurul porcariei de laptop HP. Bine, nu cred ca e porcarie pentru ca e HP sau e doar o porcarie de HP. Ramane sa dea altii sentinta asta.

Rosu la fata ( foarte rar in cazul meu, pentru ca biologic vorbind, imi este aproape imposibil sa ma inrosesc) fumam o tigara afara cu Paul ( prieten si dresor al lui Carlos) si am avut, evident ce are omul plin de draci de obicei, o revelatie. Cum naiba am ajuns sa stau dupa curul unui laptop?

Mi-am adus aminte ca anul trecut am primit de ziua mea o masina de scris. Tot anul trecut am semnat si un contract cu Tribul lui Ariel Constantinof pentru livrarea coletelor, plicurilor si a tuturor lucrurilor care pot fi duse pe o bicicleta, iar baietii nu m-au dezamagit.

Cum ar fi ca dupa ce termin de scris articolul asta ( aveam un laptop vechi in birou iar Ionut cel genial a pus hard-ul de pe al meu pe asta vechi si acum reusesc sa apar in online) sa refuz sa mai folosesc internetul? Adica sa imi bag timp de o saptamana picioarele in el de net si sa incerc sa fac lucrurile altfel. In timp ce scriam asta m-am si decis :). Am sa si fac acest lucru.

Nu am discutat inainte, insa i-as da provocarea lui Ariel sa imi inlocuiasca mailul timp de o saptamana. Ce zici domnu’ Tribul?

Asadar, de astazi, dupa ce imi termin de trimis facturi si alte jucarii voi folosi internetul o singura data pe zi pentru a va tine la curent cum functioneaza un om care face comunicare in anul 2015 o saptamana fara internet. Asta include si telefonul cu internetul de pe el.

Daca vreti sa-mi spuneti ceva, aveti numarul meu de telefon. Daca nu il aveti, faceti rost de el. Asta sau comunicati cu Raluca, Ionut sau Patricia :).

Cum spuneam, hai, te pup, internetule! Ne mai vedem intr-o saptamana si pana atunci o singura data pe zi!

18527_967575649928502_1224133784081262425_n

Future of Media, o jumatate de zi la 45 de euro

Cam asta a fost, nu? 45 de euro este o suma decenta pe care nu te poti plange ca ai platit-o aiurea. Este mai mult decat castiga cineva in medie pe jumatate de zi, cineva cu un salariu normal. Zic eu, totusi, ca iesi putin in castig fata de o jumatate de zi la birou. La un moment dat ma apucasera niste draci pe evenimentele astea in care se aduna niste tipi, vorbesc superficial despre niste chestii interesante ( chestiile cu care te si agata sa vii ) si te lasa, cum ar zice unii, cu furculita si cutitul in mana fara sa-ti dea de mancare. Sunt cateva aspecte organizatorice care uneori au nevoie de rezolvare, insa astazi nu a fost cazul.

Am fost astazi la Future of Media ca blogger acreditat. Suna a mare smecherie insa nu e. Asta cu bloggerul acreditat. Da, mama, nu inseamna mare branza! A, nu am platit 45 de euro! Blogul asta al meu, sa recunoastem, nu este vreo mare scula aducatoare de imagine pentru Evensys sau pentru eveniment in sine. In fine, daca ei au considerat ca merit 45 de euro, am zis multumesc si am servit jumatate de zi la Howard Johnson impreuna cu niste baieti faini care stiu ce fac si au povestit exact ca la o bere in miezul zilei despre asta. Nu ametit, ci pe suficient de scurt incat sa nu ne faca lumea betivi.

Spuneam eu mai sus ca ma apucasera la un moment dat dracii pe evenimentele astea. Da, iar la asta conta foarte tare lipsurile organizatorice pe care le-am simtit atunci. Acum, cum nu s-a mai intamplat vreo prostie, mi-am revenit. Treaba este simpla, zic eu. Vii la un eveniment unde platesti 45 de euro, dar fii sigur ca nimeni nu-ti va pune strategia lui pe masa sa o inveti pe de rost. Mai mult, nimeni nu va sta cateva ore sa-ti explice ce strategii sa aplici, unde si cum si, mai ales, nimeni nu va face treaba in locul tau. Asta costa undeva peste 600-700 euro si nici acolo nu face cineva treaba pentru tine. Future of Media a fost si ramane o iesire alaturi de o mana de oameni priceputi in care se mai face un inventar al trendurilor si in care mai vezi pe larg cateva exemple implementate la noi. Eu zic ca este suficient. Decat sa-ti petreci jumatatea asta de zi facand research aiurea pe net ( ca prin ziare nu am vazut sa se scrie despre genul asta de lucruri), ai venit la eveniment si ai aflat niste chestii, ti-ai pus niste stegulete rosii in cap in legatura cu niste subiecte, dupa care te-ai dus la birou sau acasa ( astia mai rebeli) si ai luat cercetarea dintr-un punct bun. Decat sa-ti dea de mancare, macar acum ai idee despre faptul ca-ti este foame sau chiar iti imaginezi ce vrei sa mananci ( pe asta leag-o de aia de sus cu furculita si cutitul).

Nu am sa va povestesc despre ce s-a vorbit astazi, pentru ca asta este mai putin interesant pentru majoritatea dintre voi. Vreau doar sa subliniez rolul pe care il are acest gen de eveniment, un rol mic, dar important atat pentru cei care se afla la inceput de drum in comunicare, cat si pentru cei mai experimentati. Nu strica niciodata ca pentru 45 de euro sa mai auzi pe unul si pe altul vorbind despre ce parere au despre Media Online. Intotdeauna am zis ca un research bun duce la rezultate remarcabile, iar Manafu si echipa lui exact asta fac pentru oamenii din domeniu – pun umarul la sincronizarea informativa a pietei.

Unde mai pui ca eu astazi m-am vazut si cu Ariel Constantinof ( care, apropo, e un superstar din ala de care vreau sa ma fac si eu cand o sa fiu mare cu blogul. Nu fac misto )si am apucat sa rad de faza cu popa abuziv cu Craciunul :))).

Ai putea spune ca „Manafu brings people together”! Nu-i rau!

P.S.- pentru astazi mi-am pregatit si o tinuta speciala cu un tricou personalizat oferit de TrickOu ( in grafica e mai amuzant), care au sesizat pasiunea mea pentru filmele lui Guy Ritchie si au iesit cu ce vedeti mai jos. Cica, dar e doar un zvon, pregatesc o serie speciala pentru bloggeri. In cazul asta eu mai vreau unul 😉

1495352_885641461455255_7583954143991244707_o

De la un curier la altul, drum anevoios

Daca ieri scriam frumos despre Tribul lui Ariel, as continua si astazi. Motivele sunt lesne de inteles, dar ma opresc ca sa nu repet ca un papagal.

No, bun! Astazi ajung la birou si ma intampina o poveste rupta parca din ( din pacate) tipicul romanesc de a face afaceri. Colega Raluca a incercat sa trimita un colet pana la Cluj prin compania de curierat cu care avem contract – Fastius. Stiu ca multi dintre voi radeti deja, astazi m-am prins si eu de ce. Asta e, avem contract cu ei atat pe curierat in Bucuresti cat si in tara (unde lucreaza prin colaboratori).

Ei, Raluca incerca sa trimita un colet mic miculut pana in Cluj, colet care trebuie sa ajunga maine. Colet este impropriu spus, pentru ca nu are nici macar un sfert din dimensiunea celui cu care a plecat biciclistul de la Tribul ieri in carca. Continutul…o bucata de material. Greutate…pana mea, insesizabila. Adica asta de mai jos.

colet

A sunat ea frumos la Fastius, le spune ca avem contract cu ei, ca vrem sa trimitem un colet in Cluj, de dimensiunea X, de greutatea Y, ca trebuie sa ajunga maine, la care (acum urmeaza partea halucinanta) tipul de la telefon ii spune: ” Doamna, dar nu ati mai sunat de doua luni”.

Aham! Sa clarificam, agentia noastra are aproape 7 luni, contractul este vechi de vreo 5 luni. Nu a fost timp sa legam vreo prietenie sau macar sa stim vreun nume pe acolo in afara celui care este pe contract.

Asadar, „doamna, dar nu ati mai sunat de vreo 2 luni”.  Zice si Raluca noastra: ” Asa o fi!”, la care omul repeta: „Pai nu ati mai sunat de doua luni”. Raluca, din nou: „Am inteles, dar ce legatura are cu faptul ca vreau sa trimit acest colet in Cluj”? Intre timp, fata a scos contractul pe birou si nu scria nicaieri ca se supara Fastius pe tine daca nu mai suni din cand in cand.

Omul zice: „Pai nu se poate sa ajunga maine”. Fata intreaba din nou ce legatura are asta cu ajunsul maine in Cluj. Omul zice din nou ca nu se poate.

Cat de rezistent sa fii la lucrurile astea?! Normal, logic, natural si cu bun simt, Raluca ii spune: „Ok, stimate domn, in cazul acesta ne uitam din nou peste contract si revenim cu o cerere de reziliere a acestuia”. Ca sa intelegeti, Raluca este cea care are voie sa mearga la ANAF, Registrul Comertului, sa vorbeasca la telefon cu Gigei din astia, pentru ca eu sau colegul Ionut facem spectacol la telefon. Nu este o chestie de lauda pentru ca uneori avem si noi impresia ca ar trebui sa fim institutionalizati.

Ia ghiciti voi ce raspunde omul!

Zice: „Ok, la revedere”! si inchide telefonul.

Ahm…da! Mai zi ceva la asta! As vrea sa pastrez nivelul limbajului de pe Blog N’ Rolla, adica asta de-l cititi acum, cat se poate de civilizat, asa ca ma abtin din a da drumul la Tourette. Va las pe voi.

A sunat Raluca inapoi si a intrebat cum se intitula Gigel ala cu care a vorbit la telefon, iar numele este Petru Florin.

Bai, Petru Florin! Continua sa faci ce faci, ca faci bine! Cum ar spune cei 200.000 de copii care nu au reusit sa ia BAC-ul anul asta, „tineo totasa”!

Mai merita sa spun ca in ultimele doua luni chiar i-am mai sunat? Chiar pe 20 august, cand am incercat sa trimitem tot prin ei un colet de vreo 40 kg la …tot la Cluj. Si atunci a fost o discutie ca vrem sa trimitem coletul si ei sa il ridice sambata, ei au zis ca nu pot, ca nu lucreaza, noi am zis ca atunci sa-l ia vineri, iar ei au zis ca nici vineri nu e bine ca pana la urma nu au cum sa vina sa il ridice.

Poate ca nu suntem suficient de sensibili. Cand suni omul nu-l suni sa-i dai de munca, nu se face. Il intrebi intai daca are probleme cu gagicile, ii dai sfaturi despre hemoroizi, impartasiti pareri despre ata dentara, despre familie, apoi ii dai cu ciocanul in cap si-l trimiti la munca. Bine, probabil discutiile lor se termina mereu cu o discutie despre mame. Memoria scurta isi cere totusi pretul, pentru ca ei tin minte ca s-a vorbit despre familie, clientii tin minte ca i-au bagat in mamele lor Fastius.

M-am uitat si pe pagina lor de Facebook. Mai Fastius, nu ai mai postat din Februarie! In cazul asta nici eu nu mai vorbesc cu tine. A, inca o chestie! Ca sa iti lasi parerea pe pagina lor de Facebook, astia fac exact ca Romtelecom, trebuie sa dai like ca sa le spui ca nu iti place de ei. Sesiseaza cineva ceva?!

Sunt unii precum astia, care au companii din astea de curierat de vreo 10 ani si au impresia ca 10 ani de activitate iti dau voie sa fii imbecil. Pretul ala mic al lor si anii de activitate ( nu de experienta) nu inseamna ca poti fi bou la orice ora cu oricine. Cum ii spuneam cuiva la un moment dat, macar fii atent cu cine te pui, pentru ca s-a putea sa lucreze in publicitate, iar faza aia cu publicitatea negativa care-i buna nu se aplica mereu.

Folositi alternativele de genul celei oferite de Tribul.eu al lui Ariel! Serviciile sunt de calitate, iar, daca vrem sa dispara marlanii de genul Fastius, tot ce putem face este sa ajutam afacerile mici sa creasca. Parerea mea.

Hai, va pup!

P.S. – jur ca nu le caut cu lumanarea si nici nu am vreo bucurie la Tribul, doar ca inca ma mai minunez cum le da Bunutu’ de sus cu cel mai mare simt al umorului.