Arhive categorie: PUB

Amintiri cu tata :) Apropo, mai sunt 4 locuri in Tabara pentru tatici si cei mici

Eu daca as fi avut copil fugeam cu el pe oriunde mi se dadea ocazia. Nu exista „nu am timp”. Exista ce-i drept ” nu am bani”, insa daca „am bani” si zic ca „nu am timp” , regretele vor aparea mai tarziu cand iti vei da seama ca de timp se face mai usor rost si fara dobanda.

Astazi si maine sunt ultimele doua zile in care barbatii se mai pot inscrie cu cel mic in „Tabara pentru Tatici si cei mici”. Din cate stiu eu mai sunt libere inca 4 locuri, adica 4 tatici si 4 pitici, asa ca mai este inca timp sa prindeti un loc intr-o experienta pentru alegerea careia va veti multumi mai tarziu.

Imi amintesc de momentele petrecute cu tata ( inca nu am ajuns sa-i zic „batranu’ ” pentru ca nu e batran) in vacante. Omul fugea de acasa cu noi ( ca suntem 3 frati)  de cate ori avea ocazia. De cele mai multe ori mergeam la pescuit, pentru ca langa Slobozia aveam norocul sa avem lacul Amara si o balta cu mult peste numita Iezer. Dumnezeule mare, ce pregatirea naibii era pe noi de dimineata cand ne trezeam ( pe la 5) ca sa prindem pestele imediat ce se trezeste! Pregateam unditele, mamaliga amestecata cu galbenus de ou fiert ( care mirosea atat de bine incat iti venea sa o mananci), mama saraca ne pregatea hainele, tata se impiedica de noi peste tot etc. Cand ajungeam la balta, da-i cu cearta pe undite, ca nu ne convenea niciunuia dintre noi trei undita primita. Eu voiam sa intru dupa tata in apa sa prind peste mai mare, tata imi spunea ca e periculos si sa nu ma misc de pe mal, incepeam sa comentez, aialalti tot asa :). In fine, daca se intampla sa prindem unul dintre noi un peste il rugam pe tata sa ne scoata pestele din carlig, sau, daca tata prindea prea mult peste si noi nu, faceam cumva ( ne suparam in general si nu mai vorbeam) si ii luam undita lui tata si…tot nu prindeam nimic. In fine, a gasit tata o chestie care ne-a linistit pe toti si ne-a pus sa batem din picior de trei ori si sa fluieram ca sigur vine pestele. Suna cunoscut filmul? 🙂 Am ras cu lacrimi cand am vazut faza asta in film. Treaba este ca mergea uneori, iar cand nu prindeam, tata ne spunea ca sigur s-a strecurat o eroare in procesul asta ( iar pestele este sensibil, simte tot, orice mica eroare) si sa insistam pentru ca sigur ne va iesi bine. Era o perioada in care il puneam pe saracul om sa ne puna si mamaliga in carlig sau rama. Acum stau si ma gandesc ca nu era tocmai usor pentru el, insa ii placea sa iasa cu noi pe oriunde. O sa va povestesc la un moment dat cum am urcat la Babele vreo 4 ani la rand, de cel putin 3 ori pe saptamana ( pentru ca o saptamana stateam pe la munte).

Amintirile cu tata sunt pretioase, desi mama saraca statea acasa si ne astepta cu masa, facea curat, spala, iar noua ni se parea perfect normal sa fie curat in casa. Si-au impartit amandoi rolurile, le-a iesit cumva, astfel incat noi sa ramanem cu niste lucruri in cap. Tin minte ca, dupa ce am mai crescut, ieseam eu la pescuit cu fratii mei mai mici si faceau misto de mine ca nu imi iese cum ii iesea tatalui nostru. Asa e, nu aveam rabdarea necesara.

Lucrurile astea se intamplau pentru mine acum aproximativ 20-24 de ani. Amintiri de genul acesta incearca si tabara sus amintita sa creeze. Stiu ca acum lucrurile se misca avand o viteaza mult mai mare, insa este incredibil ce poti obtine punand putina pauza pentru a petrece timp cu cel mic. Cum spuneam si mai sus, eu ma oftic teribil ca acum nu am un pustiulica din asta caruia sa-i impartasescsi alaturi de care sa invat lucruri noi.

Daca ti se pare ca meriti acest premiu, ia-ti piticul de acasa si vino la munte!

Formularul de inscriere in tabara il gasesti in link-ul de mai jos.

http://www.ateliergrup.ro/piuacamp/index.html

Piua Camp

Anunțuri

Felix Baumgartner in Romania pe 23 octombrie

Pe 23 octombrie 2014, la Stejarii Country Club, se organizează conferinţa inovativă de leadership #BusinessOdyssey din seria Enlightening 3.0, eveniment din portofoliul Conference Arena. Invitat este Felix Baumgartner, singurul om care a sărit de la 39 de kilometri înălţime şi a atins viteza sunetului în cădere.

M-am tot intrebat in perioada asta de ce nu se apuca omul sa tina discursuri cu diferite ocazii. Adica cel putin pe mine m-a impresionat determinarea lui in munca pe care a depus-o pentru un salt atat de riscant. Iti trebuie niste…stomac ca sa-ti risti viata pentru a-ti depasi o limita.

Succesul ulterior al lui Felix Baumgartner vine foarte mult si din faptul ca multi dintre noi ne identificam cate putin cu el fara a risca sa ne simtim penibili. Fiecare dintre noi am avut un moment in care am reusit sa ne depasim limitele si sa realizam ceva incredibil, cel putin pentru noi.

Imi amintesc si acum clar un moment pe care il pastrez ca pe unul foarte pretios, un moment in care eu mi-am dovedit ca daca vreau sa fac ceva si fac suficiente eforturi, o sa si reusesc. Era prin anul 2000 momentul asta. Faceam atletism de vreo 8 ani in paralel cu handbalul si ma pregateam pentru Campionatul National de Atletism pentru juniori. Eram la liceu intr-o clasa de fete ( adica eram singurul baiat din clasa), asadar la orele de sport imaginati-va ca nu faceam mare branza, si ma antrenam cu spor pentru campionat. Faceam vreo trei antrenamente pe saptamana cu antrenorul, insa stiam atat eu cat si ceilalti baieti, ca nu avem nici macar o sansa la o medalie. Cand pornesti cu sansele astea de obicei te demoralizezi si renunti. Dupa ce am terminat anul scolar am luat decizia de a ma antrena de trei ori pe zi, 7 zile din 7. Nu am mers la mare sau la munte, nu am iesit in oras cu prietenii ci doar ieseam sa alerg de dimineata la ora 7 ( asta era antrenamentul cu antrenorul), la pranz de la 12 si seara de la 7. Am facut asta timp de doua luni aproape. Facand sport in Slobozia, orasul meu de bastina, sansele nu erau mai mari de 0% pentru a reusi in acest sport. Nu aveam nici pantofi de alergat corespunzatori, alergam in tenisi. Picioarele mele aratau ingrozitor si ma dureau ca atare. In loc de vitamine beam o licoare ciudata facuta cu soc si miere si tot felul de alte plante pe care mi-o dadea antrenorul. Ca la tara, nu? La ora concursului de stafeta 4x100m eram incredibil de plin de incredere si totodata linistit. Am luat bronz. Patru baieti din Slobozia, baieti care se antrenau in tenisi, care beau licoarea dubioasa de la prof, care nu aveau cazare pentru seara aceea cat au fost in Bucuresti, care venisera cu trenul de 5 dimineata in Capitala si care aveau tren seara la 8 de la Obor, au luat medalie de bronz la Campionatul National de Atletism pentru juniori. Pentru mine inseamna mult, desi pare putin.

Cam asta este motivul pentru care mie imi plac mie oameni precum Felix Baumgartner si pentru care ma bucur ca s-a apucat de vorbit si impartasit experiente. O face de ceva vreme, iar pe 23 octombrie ajunge si in Romania datorita celor de la Marketing Insiders Group. Omul vine si ne vorbeste despre leadership si despre limitele fiecaruia, limite pe care daca nu le cunosti si nu le accepti, nu ai cum sa le depasesti vreodata.

Pe langa interesantul domn Baumgartner, conferinta mai propune o serie de speakeri buni pe care cu siguranta ai vrea sa-i asculti: Heather White – CEO, 2020 Communications Inc, Canada; Jean-François Fallacher – CEO, Orange RomaniaAlex Gavan – Speaker Inspirational si alpinist de altitudine extrema, Romania; Youssef Hautier – Managing Director, Sonic+Pay; Robert Murray – CEO, GPG Technical Services, Canada; Christopher Neesham – Psiholog Corporatist si Instructor, Australia; Catalin Velescu – Managing Director, 3M Romania. Conferinta va fi moderata de Oana Marinescu -Facilitator Strategic, Consultant Comunicare si Fondator OMA VISION.

Pentru ca stiu ca nu poti fi un profesionist bun daca te dai destept tot timpul, am luat decizia acum ceva timp sa stau si sa ascult ca un copil de scoala orice spun oamenii mai experimentati decat mine. Spun si cred ca este singurul mod in care pot evolua profesional, ascultand si marcand in minte cu stegulete greselile si succesele facute de altii. Inca un motiv sa ma aflu printre gurile cascate de la aceasta conferinta.

Biletul costa 414 euro + TVA, iar eu voi face aceasta investitie in mine. Ce puteti face voi, este ori sa cumparati un asemenea bilet, ori sa castigati o invitatie participand la un concurs facut de acelasi Chinezu’ pe blogul sau.

Accesati asadar link-ul de mai jos pentru a va incerca norocul si pentru a fi pe 23 octombrie printre cei care il vor cunoaste si asculta pe Felix Baumgartner.

 http://cristianchinabirta.ro/2014/10/10/ia-sa-vedem-noi-pe-cine-trimit-sa-il-vada-pe-felix-baumgartner/

enlightening

Short reminder – comentezi la Chinezu pe blog si poti castiga un iPhone 6

Mai sunt trei zile iar campania de pe blogul lui Cristian China Birta se termina avand un fericit castigator de iPhone 6. Tot ce trebuie sa faceti este sa lasati un comentariu pe blogul lui Chinezu la articolul din link-ul de mai jos:

http://cristianchinabirta.ro/2014/09/23/oglinda-oglinjoara-cine-va-avea-primul-iphone-din-tara/

Comentariul vostru trebuie sa contina motivele pentru care considerati a fi pozitiva ajungerea ultimului produs Apple in Romania atat de repede. De adus atat de repede il aduc cei de la QuickMobile , zic eu, o varianta mult mai sigura si mai rapida decat cea de a-ti comanda singurel de afara. Macar asa ai pe cine sa tragi de urechi daca se intampla nereguli.

Chinezu e Chinezu, asa ca fiti voi insiva in comentariu si cu siguranta veti avea o sansa mai buna 😉

Hai, bafta!

iPhone QuickMobile