Eu, tatal medaliat al ranitilor in 2014

Suna dramatic, nu? Ori asta ori miroase de la o posta a lauda. Veti decide voi dupa ce veti fi terminat de citit ce am eu de povestit.

Se facea ca a inceputul anului habar nu aveam ca vor urma 12 luni in care ranitii si suferinzii se vor arunca in fata mea mai ceva ca un internaut pasionat pe site-ul Emag de Black Friday. Da, ma! Stiu ca am trecut prin vreo 4-5 intamplari dintre care imi aduc aminte doua 🙂 mai bine. Astea doua mi s-au intamplat in perioada septembrie -noiembrie, asa ca sunt recente.

Prima m-a costat o nuca de la rucsacul meu smecher, a doua m-a costat o ora in frig, o conversatie cel putin ciudata si inocenta mea. Din nou, veti vedea!

Asadar, prima intamplare este cu un nene pe care l-am intalnit pe traseu cand coboram de la Piatra Mare. Un nene care trecuse de vreo doua ori pe langa noi, insotit de un caine ciobanesc german. La inceput ne-am amuzat pe seama jocului sau de picioare, crezand ca trage cainele foarte tare de el si asta ar fi motivul pentru care se impiedica. Cand mai aveam vreo 500m pana jos, le vad pe fetele din grupul nostru ca se opresc si se uita in jos, in boschetii de pe marginea paraului. Cand ma uit si eu, ce sa vezi? Omul cu cainele, doar omul, ca potaia alerga vesela pe langa el, era pravalit cu cracii in sus peste cel mai intepacios boschet dupa ce a cazut de pe drum vreo 4m. Cu sange pe la cap, cu doua umflaturi cat pumnul meu pe fiecare dintre tibii, zgarieturi nasoale etc. Cum acasa am o diploma care nu inseamna nimic, dar e de la Crucea Rosie, mi-am pus costumul de supererou si hai la salvat omul.

Era mort de beat, putea in ultimul hal a tarie ( fac diferenta 🙂 ) si nu reuseam sa conversez deloc cu el. Eu cu „Sa nu te misti ca sa nu-ti sectionezi vreo artera pe la picioare ( nu stiam ce-i sub umflaturile alea de pe tibii)” , el cu „Cutu, cutu”. Am vazut eu ca e mai important „cutu, cutu” , m-am gandit sa-l intreb de caine ca sa nu se mai miste. Intre timp, ca sa ajung la el mi-am spart o nuca de la rucsac si ma enervasem. Ca sa nu o mai lalai, intre acelasi timp am vorbit de vreo 7 ori la telefon ba cu Salvamontul, ba cu doamna de la 112, ba cu Jandarmeria, Politia si SMURD-ul. Au ajuns cei de la SMURD primii, trebuind sa-si care targa in carca jumatate de km, pentru ca nu se putea intra cu masina. L-au preluat in momentul in care eu nu ma mai apropiam de el din cauza javrei care incepuse sa latre si sa maraie la mine. Am zis atunci ca oricum nu am voie sa pun mana pe el, nu pot sa-i trag una ca sa nu se mai miste, asa ca voi astepta sus sa vina cine trebuie.

Exista un Dumnezeu al betivilor! Asta am aflat dupa toata intamplarea. Omul s-a ridicat pe picioarele lui ajutat de cei de la  SMURD si apoi a inceput cu figuri. Ca ce cauta ei acolo, ca sa-l lase in pace etc. Sangera, sa nu credeti ca i-am chemat pe oameni aiurea. Cainele se calmase, insa omul nostru nu. Dupa vreo trei trante ametitoare luate tocmai datorita stabilitatii propriilor picioare, omul a decis ca-i mai bine sa se intinda pe iarba. M-am enervat rau atunci si i-am zis ca este cel mai mare nesimtit din cati am vazut, ca oamenii astia vor sa-l ajute sa nu aiba naibii ceva rupt si el isi bate joc de ei. Replica lui dupa 5 minute ale mele de latrat fara oprire a fost de geniu: „Stati un pic sa lamurim ceva! Despre cine vorbim aici?”. Mai zi ceva dupa asta!

Al doilea caz, ala cu inocenta mea s-a intamplat pe Bd. George Cosbuc, aproape de Piata de Flori. Cum treceam eu intr-o zi cu masina pe acolo, vad un om cazut pe trotuar. Nu misca. Am oprit putin mai departe si am mers pana la el. Initial nu misca. Am putut observa rapid ca-i homeless, dupa haine si dupa primul miros pe care l-a emanat la prima miscare. Nu sunt rautacios, stim cu toti despre ce vorbesc. Arata foarte batran, dar probabil avea undeva la maxim 60 de ani. Am incercat sa leg doua vorbe cu el, sa-l intreb ce-l doare, de ce a cazut, cum il cheama, daca are o casa unde sa doarma, dar el nimic. Imi intindea, cum statea el asa pe jos ca intr-un pat, o bucata de KFC cu un colt de paine si bolborosea ceva. La un moment dat s-a mai oprit si un tip pe langa noi care nu mai tacea din gura. Ca el lucreaza cu SMURD ( ha haa, ha ha) si ca face asta din pasiune si ca e student si ca se angajeaza nu stiu unde si ca il stie pe nu stiu cine si ca… Intre timp eu sunasem la ambulanta si ma intrebam de ce mama dracu nu mai vine. Ala batran se ridicase greu de jos si se sprijinea de zid, moment in care am vazut ca facuse pe el. Woooow, mi-am zis eu in gand! Ala vorbea intr-una, cu mosul nu te puteai intelege, Patricia saraca incerca sa vorbeasca ceva cu el…distractie. Ba, era un frig de mureai! Asa il simteam noi. Intr-un moment in care probabil obosise de atata vorbit, tipul se duce la sectia de Politie Comunitare de langa Piata de Flori sa vada daca vor aia sa-l ia pe batran. Nu era nimeni acolo pentru ca erau toti la repetitia pentru parada de 1 decembrie. Uraaaaaa!

Am facut din strada semn catre 3 masini de politie, alte trei ambulante si doua masini de politie comunitara ( in timp ce asteptam ambulanta noastra iar batranul ajunsese din nou pe jos). Nimeni nu a oprit! La ambulante inteleg, poate aveau o alta urgenta in alta parte. Ba, dar politia?! Adica noi puteam sa ne killarim in strada, sa ne scoatem ochii si sa mai si facem cu mana politiei ca era ok. In fine, dupa o ora de stat in frigul dracului, vine ambulanta noastra. Daca aveam coada as fi dat din ea de bucurie. Acum urmeaza partea mindfucking.

Coboara o asistenta mai…asistenta si ma intreaba daca eu sunt ala care a sunat la ambulanta. Eu zic ca da, iar ea imi zice:

„Sa-mi dati o serie si un numar de buletin ca sa va trec aici. Stiti ca primaria da un premiu anual de salvatorul anului si sigur il castigati dumneavoastra.” Eu ii zic sa noteze alea ca nu ma intreseaza premiul, ea tot ii dadea cu premiul si medalia, ca-mi vine medalie acasa, ca e un proiect cu UE.

Il urca astia pe batranul pierdut in mintea lui in ambulanta iar eu o intreb pe marea asistenta daca le mai pot fi de folos cu ceva. la care ea imi zice:

” Sa asteptati medalia aia acasa, ca sigur vine! Salvatorul anului!”.

Urc in masina si in timp ce ma dezghetam ma bufneste rasul si ii zic Patriciei ” Ba, aia facea misto de mine, tu-i ceapa mamii ei!”.

Ei bine, eu astept inca medalia, desi mi-a ucis inocenta asistenta aia, pentru ca vad ca nu mai vine. Daca ajunge, fac o poza cu ea ;).

Anunțuri

3 păreri la “Eu, tatal medaliat al ranitilor in 2014”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s