Iohannis, Romania lucrului bine facut – lectie de comunicare

Trebuie sa recunoastem ca nimeni nu se astepta sa castige Klaus Iohannis functia de presedinte al Romaniei, desi ne doream foarte tare acest lucru. Am si iesit in strada, nu atat pentru ca Iohannis sa fie presedinte, cat pentru ca Ponta sa nu fie presedinte. Au venit apoi cele doua dezbateri si interviurile individuale ale celor doi candidati finalisti, moment in care populatia a devenit incredibil de confuza aproape de ambivalenta in ceea ce priveste candidatul care ar fi urmat sa ne scape de amenintarea Ponta.

Ne-am intrebat toti ce dracu este in capul lui Iohannis, de ce nu se ridica sa-i lipeasca una lui Ponta peste ochi (exagerez aici), de ce nu ii raspunde cu aceeasi moneda impertinentului Ponta, de ce nu se cearta cu el, de ce nu il balacareste asa cum ar fi facut femininul Crin? Ma bucur ca m-am prins devreme de acest lucru, recunosc, manat de pasiunea mea pentru o utopie care se chema campanie electorala curata si fara marlanii. M-am gandit ca din moment ce managerii de campanie ai ACL au reusit sa le inchida gura lui Blaga si Orban ( sa nu uitam veleitatile de MC de provincie ale lui Orban) si sa evite aparitia astora in media, sigur trebuie ca asta sa fie strategia – tacem din gura, spunem politicos si fara complicatii ce avem de spus, nu jignim si nu ne coboram la nivelul lui Ponta, Dragnea sau Firea. Greu de facut asta, nu? S-au aruncat niste porcarii dinstre PSD la adresa lui Iohannis incat nu stiu ce om ar fi avut atata stapanire de sine incat sa reziste. Asta este si motivul pentru care am spus la un moment dat ca eu il votez tocmai pentru ca este un om de la care am ceva de invatat, un model. Ma bucur ca nu m-am inselat. Totusi, pentru ca parerea mea fata de romani era un pic mai proasta decat este acum, nu ma asteptam ca acest model sa castige in Romania. Nici nu sunt convins ca modelul acesta a castigat cat modelul lui Ponta a produs atata scarbire in randul oamenilor incat nici nu le-a mai pasat de restul.

Un exemplu de oameni ( speram eu normali la cap) care au cedat nervos si s-au hazardat in a amenda stilul de comunicare al ACL este in articolul scris de catre cei de la EVZ ( Evenimentul Zilei). Aveti aici link-ul. Oamenii s-au lansat intr-o judecata deloc pertinenta, o judecata de salon de coafura. Frumos ar fi ca cititorii evz.ro sa amendeze aceasta atitudine, pentru ca am vazut cu toti ce inseamna media din zilele noastre. La capatul celalalt se afla cei de la adevarul.ro care pe 31 octombrie faceau o analiza buna a campaniei ACL.

A umblat un zvon pe net zilele astea despre o echipa de bloggeri ( as avea eu idee cine) care ar fi propus o colaborare PSD-ului pentru un facelift al campaniei electorale in online. Pentru toata treaba asta exista o scuza pana la un punct. Ca se sinucideau in mediul online se pare ca nu-i interesa, tot asa nu-i interesa ca altii scriu gratis si scriu din inima pentru cauza lui Iohannis si nu neaparat a lui cat a intregii populatii care isi doreste schimbarea. Oricum, acelasi zvon, pentru ca la stadiul asta ramane in masura in care lipsesc dovezile, spune ca PSD ar fi spus ca nu este nevoie de campanie in online.

Sa fi fost si asta unul dintre motivele pentru care Ponta a pierdut alegerile? Eu spun ca online-ul a ajutat foarte mult in impartasirea informatiilor, in permiterea accesului votantilor utilizatori de internet la materiale nevazute la TV, dar si in cordonarea mult mai eficienta a protestelor. Nu cred ca a fost decisiv, dar a ajutat foarte mult la crearea unei comunitati puternice care a iesit in strada si care a atras la randul sau alti simpatizanti ai cauzei.

Atentia sporita pentru online s-a putut observa privind paginile de Facebook ale celor doi candidati finalisti. Ponta probabil a cumparat like-uri, pe cand Iohannis nu. Ponta a avut cu siguranta un numar mare de vizualizari, adica un reach mare, insa impresiile ( comentariile) au fost eminamente negative. In cazul lui Iohannis, pagina de Facebook a fost si este in continuare visul oricarui Social Media Manager. Reach organic mare, numar mare de share-uri, impresii negative insignifiante, continut de calitate care sustinea imaginea din realitate a candidatului.

Tin neaparat sa felicit echipa care s-a ocupat de comunicarea ACL in aceasta campanie electorala. Chiar si cand parea ca lucrurile nu se misca deloc, curajul pe care l-au aratat insistand pe mesajul initial de pastrare a bunului simt i-a rasplatit prin castigarea alegerilor. Astept cu mare interes sa aflu despre un raport de campanie al celor din ACL pe care sunt convins ca l-ar aprecia si studentii de la Comunicare. Din punctul meu de vedere, aceste alegeri reprezinta un exemplu foarte bun de comunicare, exemplu asemanator cu cel oferit de prima campanie electorala a lui Obama.

Repet, felicitari!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s