Poti sa furi o masina din parcarea subterana de la Universitate?

descărcare

Bai, pana acum am avut o zi de poveste! O intalnire frumoasa cu oameni pusi pe treaba in promovarea culturii printre adolescenti (revin cu asta intr-un viitor foarte apropiat) si o aventura in parcarea de la Universitate.

Nu stiu daca stiti, parcarea aia noua si la indemana atunci cand nu vrei sa dai bani baietasilor care zic ” Boss, da si mie 2 lei ca sa ti-o pazesc sa nu scrie boschetarii macarii pe ea”, este manageriata de cei de la Interparking Group . E mai ieftin totusi la baietasi, dar nu prea sigur totusi. Nu-s vreun paranoic eu cu treaba asta, dar e bine sa te asiguri ca tie chiar nu ti se va intampla.

Ca sa nu o mai lungesc, astazi am parcat acolo, in parcarea subterana de la Universitate. M-am intalnit cu cine m-am intalnit, m-am si oprit sa mananc ceva pe la City Grill ( ma abtin) si, pentru ca azi o ard pe modul hipster neinteles, datorita nadragilor mei stransi pe …picior, am aflat in fata aparatului de taxare dupa 15 minute de scotocit prin toate buzunarele ca am pierdut tichetul de parcare. Sigur mi-a iesit din buzunar, pentru ca abia stau eu in pantalonii astia. Unde naiba sa mai incapa si un amarat de tichet?

Bun, ma duc eu sa verific daca printr-o minune amnezica l-am lasat in masina si nu gasesc masina. Fck! Am zis ca ziua nu se poate sa mearga intr-acolo. Bine ca mi s-a mai intamplat asta si nu m-am panicat atat de tare. Minunea tehnologiei numita telecomanda m-a ajutat sa reperez caruta moment insotit de un oftat interior de linistire. Daca tot am agsit masina, tichetul nu l-am gasit. Merg frumusel la nenea care se ocupa sa bage tichetele puturosilor in aparat la iesire ( pentru ca , intr-adevar, exista oameni care nu stiu sa opreasca masina suficient de aproape de taxator) si ii spun spasit ca mi-am pierdut tichetul.

Asta, un nene simplu de la paza, zambeste un pic ( lucru de care eu n-as fi fost in stare, as fi ras in hohote) si ma trimite la managerul parcarii. Faca asadar cunostinta cu domnul Stoenescu Florin, care imi cere politicos buletinul sau permisul si actele masinii. Pentru ca eu sunt eu, cine ma cunoaste stie despre mine faptul ca actele nu se lipesc de mine la vreo iesire din casa. Mai am noroc din cand in cand cu Patricia care poarta o gentuta, asadar si actele dupa ea. Eu nu fac asta. In ciuda pantalonilor stramti cu care sunt astazi imbracat, nu port poseta ;).

Ii zic omului ca nu am acte, incerc sa caut talonul masinii si gasesc doar RCA-ul. I-l duc omului, el se uita la mine si-mi reoeta calm ca trebuie sa ma legitimez cumva. Am scos o carte de vizita de-a mea si i-am spus ca eu sunt eu, mai ales ca pe aceasta carte de vizita am si fata printata ( moaca mea adica). Omul ca nu si nu. M-am enervat atat de tare incat imi venea sa ne luam la bataie. Cercopitec. Eu. Ma enerva tare rau calmul lui. Adica eu imi dau seama ca-s prost si tu nu razi macar?

In fine, a sesizat omul pana la urma ca nu am moaca de ciorditor de masini, am trimis pe mail o copie dupa buletin care verifica CNP-ul meu si s-a rezolvat.

Bai, daca aveti de gand sa furati vreodata masini din parcarea aia, nu aveti cum daca nu aveti arme sau vreo bomba la voi. As recomanda sa nu, ca-n parnaie e frig si …”e baieti”.

Multumesc frumos domnului Stoenescu si imi cer scuze daca am parut taran! Cateodata sunt si-mi prinde bine cate o scatoalca din asta.

P.S. – pantaloni neneorociti! urmeaza o noua intalnire in care voi sta cu picioarele intinse pentru ca de abia imi pot indoi genunchii. Ce dracu a fost in capul meu?!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s