De la un curier la altul, drum anevoios

Daca ieri scriam frumos despre Tribul lui Ariel, as continua si astazi. Motivele sunt lesne de inteles, dar ma opresc ca sa nu repet ca un papagal.

No, bun! Astazi ajung la birou si ma intampina o poveste rupta parca din ( din pacate) tipicul romanesc de a face afaceri. Colega Raluca a incercat sa trimita un colet pana la Cluj prin compania de curierat cu care avem contract – Fastius. Stiu ca multi dintre voi radeti deja, astazi m-am prins si eu de ce. Asta e, avem contract cu ei atat pe curierat in Bucuresti cat si in tara (unde lucreaza prin colaboratori).

Ei, Raluca incerca sa trimita un colet mic miculut pana in Cluj, colet care trebuie sa ajunga maine. Colet este impropriu spus, pentru ca nu are nici macar un sfert din dimensiunea celui cu care a plecat biciclistul de la Tribul ieri in carca. Continutul…o bucata de material. Greutate…pana mea, insesizabila. Adica asta de mai jos.

colet

A sunat ea frumos la Fastius, le spune ca avem contract cu ei, ca vrem sa trimitem un colet in Cluj, de dimensiunea X, de greutatea Y, ca trebuie sa ajunga maine, la care (acum urmeaza partea halucinanta) tipul de la telefon ii spune: ” Doamna, dar nu ati mai sunat de doua luni”.

Aham! Sa clarificam, agentia noastra are aproape 7 luni, contractul este vechi de vreo 5 luni. Nu a fost timp sa legam vreo prietenie sau macar sa stim vreun nume pe acolo in afara celui care este pe contract.

Asadar, „doamna, dar nu ati mai sunat de vreo 2 luni”.  Zice si Raluca noastra: ” Asa o fi!”, la care omul repeta: „Pai nu ati mai sunat de doua luni”. Raluca, din nou: „Am inteles, dar ce legatura are cu faptul ca vreau sa trimit acest colet in Cluj”? Intre timp, fata a scos contractul pe birou si nu scria nicaieri ca se supara Fastius pe tine daca nu mai suni din cand in cand.

Omul zice: „Pai nu se poate sa ajunga maine”. Fata intreaba din nou ce legatura are asta cu ajunsul maine in Cluj. Omul zice din nou ca nu se poate.

Cat de rezistent sa fii la lucrurile astea?! Normal, logic, natural si cu bun simt, Raluca ii spune: „Ok, stimate domn, in cazul acesta ne uitam din nou peste contract si revenim cu o cerere de reziliere a acestuia”. Ca sa intelegeti, Raluca este cea care are voie sa mearga la ANAF, Registrul Comertului, sa vorbeasca la telefon cu Gigei din astia, pentru ca eu sau colegul Ionut facem spectacol la telefon. Nu este o chestie de lauda pentru ca uneori avem si noi impresia ca ar trebui sa fim institutionalizati.

Ia ghiciti voi ce raspunde omul!

Zice: „Ok, la revedere”! si inchide telefonul.

Ahm…da! Mai zi ceva la asta! As vrea sa pastrez nivelul limbajului de pe Blog N’ Rolla, adica asta de-l cititi acum, cat se poate de civilizat, asa ca ma abtin din a da drumul la Tourette. Va las pe voi.

A sunat Raluca inapoi si a intrebat cum se intitula Gigel ala cu care a vorbit la telefon, iar numele este Petru Florin.

Bai, Petru Florin! Continua sa faci ce faci, ca faci bine! Cum ar spune cei 200.000 de copii care nu au reusit sa ia BAC-ul anul asta, „tineo totasa”!

Mai merita sa spun ca in ultimele doua luni chiar i-am mai sunat? Chiar pe 20 august, cand am incercat sa trimitem tot prin ei un colet de vreo 40 kg la …tot la Cluj. Si atunci a fost o discutie ca vrem sa trimitem coletul si ei sa il ridice sambata, ei au zis ca nu pot, ca nu lucreaza, noi am zis ca atunci sa-l ia vineri, iar ei au zis ca nici vineri nu e bine ca pana la urma nu au cum sa vina sa il ridice.

Poate ca nu suntem suficient de sensibili. Cand suni omul nu-l suni sa-i dai de munca, nu se face. Il intrebi intai daca are probleme cu gagicile, ii dai sfaturi despre hemoroizi, impartasiti pareri despre ata dentara, despre familie, apoi ii dai cu ciocanul in cap si-l trimiti la munca. Bine, probabil discutiile lor se termina mereu cu o discutie despre mame. Memoria scurta isi cere totusi pretul, pentru ca ei tin minte ca s-a vorbit despre familie, clientii tin minte ca i-au bagat in mamele lor Fastius.

M-am uitat si pe pagina lor de Facebook. Mai Fastius, nu ai mai postat din Februarie! In cazul asta nici eu nu mai vorbesc cu tine. A, inca o chestie! Ca sa iti lasi parerea pe pagina lor de Facebook, astia fac exact ca Romtelecom, trebuie sa dai like ca sa le spui ca nu iti place de ei. Sesiseaza cineva ceva?!

Sunt unii precum astia, care au companii din astea de curierat de vreo 10 ani si au impresia ca 10 ani de activitate iti dau voie sa fii imbecil. Pretul ala mic al lor si anii de activitate ( nu de experienta) nu inseamna ca poti fi bou la orice ora cu oricine. Cum ii spuneam cuiva la un moment dat, macar fii atent cu cine te pui, pentru ca s-a putea sa lucreze in publicitate, iar faza aia cu publicitatea negativa care-i buna nu se aplica mereu.

Folositi alternativele de genul celei oferite de Tribul.eu al lui Ariel! Serviciile sunt de calitate, iar, daca vrem sa dispara marlanii de genul Fastius, tot ce putem face este sa ajutam afacerile mici sa creasca. Parerea mea.

Hai, va pup!

P.S. – jur ca nu le caut cu lumanarea si nici nu am vreo bucurie la Tribul, doar ca inca ma mai minunez cum le da Bunutu’ de sus cu cel mai mare simt al umorului.

Anunțuri

3 păreri la “De la un curier la altul, drum anevoios”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s