My Seinfeld moment

In sfarsit am si eu o saptamana de pauza in care mai apuc sa scriu cate ceva. Nu spun ca pana acum nu mi-a venit sa scriu, dar nu sunt sigur ca … Mmda! Sa zicem ca nu am avut timp. Revin mai tarziu cu subiectul asta cand ma voi lamuri si eu.

Totusi, am o vara aglomerata si nu ma plang, doar ca e mai greu pentru mine sa pastrez legatura cu agitatia capitalei in perioada aceasta. Cum spuneam, nu ma plang :). Vorba bunicii mele „eu nu spun, dar zic”.

Am ajuns in sfarsit pe acasa dupa doua saptamani de minune petrecute pe undeva prin Bran, cu multi copii, multe chestii misto de invatat si multe descoperiri in randul celor mici.

Obosit? Da. Somnoros? Aham. Totusi,  dupa o zi in Bucuresti vreau inapoi si mai am de asteptat cateva zile pana fac iar o tura de doua saptamani in racoarea muntelui.

O chestie pe care am exersat-o cu piticii pe care i-am avut alaturi in perioada asta este bunul simt. Fie ca invatam eu de la ei, fie ca ei de la mine. A prins bine oricum. Cand exagerezi totusi, risti sa dai in filme tampite cum am facut eu ieri.

Ieri mi-am oferit un autentic moment Seinfeld si de cate ori mi-l repet in cap, nu scap de intrebari.

Patricia, a mea frumoasa doamna ( a carei zi de nastere a fost ieri), mult prea obosita sa mai faca ordine prin casa dupa ce a fost plecata cu mine doua saptamani, a chemat o doamna la noi acasa pentru curatenie. Doamna Lucretia. A mai chemat-o ea pe ascuns de cateva ori si, trebuie sa recunosc, face treaba buna de tot.

Eu am totusi o problema cu toata situatia asta. Nu-mi place ca altcineva in afara de mine sau Patricia sa-mi atinga hainele, daramite sa-mi umble in sertarul cu lenjerie, adica chiloti. Mai am o problema. Nu-mi place ca cineva, inclusiv Patricia, sa-mi faca ordine in dulap, pentru ca apoi imi ia o saptamana sa-mi gasesc hainele. Treaba e ca nici mie nu-mi place sa-mi fac curat in dulap, dar cu mine si cu sistemul meu ma inteleg.

Aaaaaasaaaa! Cum stiam ca doamna Lucretia vine ieri dimineata, mi-am luat talpasita si, dupa ce am salutat-o gratios, mi-am facut de lucru pe la birou cu o intalnire care a picat manusa pentru mine. Asa fac mereu cand vine. Plec de acasa si ma intorc atunci cand pleaca. Nu-mi place mie ideea de a fi in casa si de a freca menta in timp ce o alta persoana face curat. Bine, cand face Patricia curat, ma prefac si eu ca dau cu mopul de doua ori si scap.

Ieri m-am intors acasa un pic mai devreme decat trebuia, asa ca am prins-o pe doamna Lucretia la lucru in sufragerie calcand rufele. M-am dus frumusel in dormitor, mi-am deschis laptopul si am inceput sa ma dau pe net. Uitasem de prezenta femeii in casa, Patricia facea un dus, intre mine si doamna Lucretia erau doua seturi de usi, totul era ok. Ei bine, la un moment dat ma ia o sete de simteam ca ma usuc daca nu beau apa imediat. Cum Patricia era la baie, nu puteam sa o strig sa-mi aduca niste apa. Pe doamna Lucretia nu aveam cum sa o rog, ca-mi era rusine, asa ca trebuia sa merg eu. Doamna Lucretia….era in sufragerie, adica intre mine si bucatarie. Trebuia sa trec pe langa ea ca sa ajung la apa si imi era foarte sete. Cand treci pe langa un om care e la tine in casa ii spui ceva, nu? Adica un ceva ca sa nu treci ca vita pe langa el ca poate se simte jignit, mai ales atunci cand omul respectiv ti-a curatat toata casa.

Vai de capul meu cata dilema mi-a aparut atunci in cap! Femeia statea linistita si calca fix in dreptul usii care duce spre bucatarie iar eu nu stiam ce naiba sa-i spun cand trec pe langa ea insetat groaznic. Ma gandeam ca daca-i spun „Ce mai faceti?” o sa par retardat, pentru ca era evident ce facea. Sa-i spun ” Aaaa…calcati!!” ar fi demascat un simt al observatiei foarte fin din partea mea, totodata si un retard sever cu o nota de ironie la adresa femeii.

La un moment dat imi vine ideea geniala care m-a scapat, cel putin asa credeam eu. Am zis ca cel mai bine este sa trec pe langa ea prefacandu-ma ca vorbesc la telefon. Mi-am dat telefonul pe silent si am inceput sa vorbesc. A tinut smecheria pentru ca, vazand ca sunt ocupat, femeia nu a ridicat ochii spre mine.

Ei, cand dracu vrea sa-si bage coada, pune tuturor piedica! Cand sa intru in bucatarie, dupa ce trec de doamna Lucretia, femeia isi scapa masa de calcat pe picioare. Eu, cavaler cum m-a crescut mama, ma gandesc sa o ajut, dar nu inainte de a ma asigura ca nu-mi demasc magaria cu vorbitul fals la telefon. Ii spun prietenului imaginar de la telefon sa stea putin , las telefonul jos, ridic masa femeii, ma asigur ca este bine, dupa care iau telefonul si il bag in buzunar. Ajung intr-un final la bucatarie, beau doua pahare cu apa si-mi dau seama ca-s prost ca noaptea si ca m-am dat de gol. Cum sa bagi, frate, telefonul direct in buzunar in conditiile in care tu ai rugat prietenul imaginar sa te astepte in telefon?! Cum sa faci asta dupa ce planul tau a mers perfect si ar fi putut sa reziste si unei situatii de criza?!

Mda! Doamna Lucretia este foarte tare si este foarte buna la ce face. Ma voi bucura saptamana asta de o curatenie ca la carte si asta datorita ei. Ma simt ciudat totusi pentru ca femeia nu vrea apa, nu vrea cafea, nu vrea sa manance ceva, doar munceste. Ciudat, nu?

Ma pregatesc eu cu niste intrebari data viitoare ca sa nu ma ai fac de ras cu vorbitul fals la telefon.

Hai, pofta buna sa aveti ;)!

beck-6

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s