Joaca de-a bunul simt

Se face ca zilele trecute citeam postarile bloggerilor pe care ii urmaresc si fix la unul dintre aia care-mi plac mie mai tare am gasit ceea ce poate pentru unii nu este o eroare capitala, dar pentru mine inseamna destul. Mare dilema in capul meu de om care a avut peste tot in scoala profesori obsedati de limba romana si corectitudinea cu care o redam pe foaie.

Mie imi place bloggerul asta tare de tot pentru ca e foarte fain, proaspat si extrem de inteligent. Asta este motivul pentru care m-am gandit de sapte ori inainte sa comentez la postarea cu pricina semnalandu-i „minunea” care, gandind logic, nu vine din graba ci vine dintr-o mica ignorare a uneia dintre misiunile nescrise pe care le avem noi astia de mai scriem pe bloguri. Pana la urma m-am decis sa-i scriu acel comentariu gandindu-ma ca eu as aprecia sa-mi semnaleze cineva daca mi-am batut joc de limba romana in public. Pai daca asa vreau eu sa fiu tratat, ma gandesc ca ar trebui sa ofer acelasi tratament sanatos si sincer celor pe care ii apreciez.

Acum, va avertizez ca s-ar putea ca toate lucrurile astea sa nu aiba vreo legatura cu mine, pentru ca eu mai am obiceiul de a ma simti atunci cand nu este cazul.

Astazi, domnul cu pricina, adica bloggerul ala de-mi place mie tare, posteaza un articol cu multe palme peste ceafa cuiva care (probabil) i-a semnalat cateva greseli de scriere. Dupa o frumoasa clasificare la misto in cadrul unei specii parazitare a internetului, apare o scuza cum ca atunci cand gresesti poate o faci in graba, neatentie sau pentru ca nu stii romaneste. Primele doua se scuza si se rezolva printr-o recitire a textului pe care tocmai l-ai scris. Stiu ca multi nu o fac, nici eu nu o fac. Probabil asta-i boala oamenilor care scriu , ca nu verifica textul proaspat varsat pe tastatura. Dar ultima scuza? Pai cum sa te scuzi ca nu stii romaneste? Nu te trimit acasa si maine te chem si cu parintii?

Uite, nu mai continui cu detaliile! Se prea poate sa reactionez aiurea, insa intr-o vreme in care astia mici care abia invata limba asta de-o mutilam toti, mediul online este plin de tot felul de analfabeti, cu sacose pline de „i” pe care ii pun peste tot dupa un criteriu numai de ei stiut si multe altele. Pai cand esti blogger nu trebuie sa scrii corect? Adica stilul auctorial este unul dintre avantajele unui blogger, dar atunci cand stilul devine unul care ignora cu desavarsire limba romana, ceea ce nu este cazul in ce priveste blogul omului despre care vorbeam mai sus, nu prea inseamna bine.

Pe langa asta, feedback-ul si felul in care stim sa-l primim spune multe despre noi. Nu poti spune ca te doare-n pix ca ai gresit si apoi sa faci misto de ala care te corecteaza. In primul rand omul te citeste, iar asta este scopul scriiturii tale. Daca vede ceva gresit inseamna ca a fost atent la ce scrii. Nu strica sa revenim putin cu picioarele pe pamant si sa realizam ca nu exista zei. Adica daca ne jucam de-a bunul simt, macar sa ne straduim putin!

Hai, bucurati-va!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s