Bai, corporatistule

CORPORATÍST, -Ă, corporatiști, -ste, adj.s. m. și f. 1. Care ține de corporatism și de ideologia lui, privitor la corporatism și la ideologia lui. 2. S. m. și f. adept al corporatismului. 3. Adj. Corporativ. – Corporatism + suf. -ist.

CORPORATÍSM s. n. Doctrină social-politică și economică, apărută după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitorești cu corporații, organizații profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât și patronii, precum și înlocuirea parlamentului cu o reprezentanță națională a corporațiilor. – Din fr. corporatisme.

Avem asadar cele doua definitii oferite in DEX, care ne explica ce si cum cu acest corporatist, adept al corporatismului.

Ce nu vad in definitiile de mai sus este partea in care astia mananca oameni, nu au suflete si sunt roboti. Mai vad si o parte care-mi place doar asa, ca am prieteni care ies in Piata Universitatii :), cea „cu inlocuirea Parlamentului cu o reprezentanta nationala a corporatiilor”. Pai nu s-a intamplat deja doar ca-i zice tot Parlament?

„Ba, corporatistule” nu cred ca a fost vreodata auzit sau spus intr-un sens pozitiv, de aici si dilema mea, pentru ca oamenii astia nu sunt tocmai imbecilii societatii.  Mai mult, aceasta specie relativ noua in Romania este asociata deseori cu „robotel”, „om fara suflet”, „om fara personalitate” etc.

Cam multe cuvinte urate. In fond, oamenii care lucreaza in si pentru corporatii sunt si ei, biologic dovedit, oameni. Au facut o alegere pe care si-o asuma, o alegere pentru care sunt platiti si pentru care presteaza un anumit tip de munca.

In general esti numit corporatist daca iti vezi doar de bucatica ta de treaba, daca ai un program strict, daca urmezi proceduri si daca esti ok ca ideile tale (atunci cand nu cade in sarcina ta sa ai idei) sa nu fie de fiecare data luate in seama sau sa produca schimbari majore.

Incep sa inteleg. Noi, poporul roman, avem o problema cu oamenii organizati, cu oamenii care isi vad de treaba lor si nu se avanta in a-si da cu parerea acolo unde nu este nevoie, cu oamenii eficienti. Pai nu asa ne invata de la scoala? Pai nu suntem noi aia care stim sa facem de toate?

Avem intotdeauna o parere despre orice, ceea ce este sanatos, insa ne suparam tare daca nu suntem luati in seama. Pesemne ca ce ne invata sistemul comunist de invatamant (asta pe care il avem acum) nu se pupa cu democratia si capitalismul. Pai daca e democratie, inseamna ca putem sa facem ce vrem si nimeni nu are voie sa ne inchida gura. Nici macar la munca.

Mergand pe aceeasi partie a logicii, daca nu-ti convine, esti liber sa pleci. Tot pe partia de mai inainte ajungi la concuzia ca si omul pentru care lucrezi are dreptul sa te dea afara daca nu mai corespunzi. Avand toate componentele astea de la inceput, pare un pic ridicol sa te plangi.

Mai nou, treaba asta cu corporatistul ca termen peiorativ si-au insusit-o si …corporatistii.Not cool, man!

Dar, asa ne sta noua in fire, sa ne plangem de orice si oricand. Nu ma dau zmeu, asa fac si eu, doar ca din cand in cand ma mai apuc si mai scriu tocmai pentru a intelege mai bine unele situatii.

Concluzie: corporatistii sunt oameni ca toti oamenii. Oameni care lucreaza pentru astia care ne permit noua sa ne citim zilnic unii pe altii pe blog. Daca nu ar fi ei ai mai avea tu Instagram sa o arzi in figuri hipsteristice? Nu? „Corporatist” in cazul asta a ajuns cum era „taran” acum 20 de ani, fraierul care munceste ca tu sa ai chestii de mancat sau gadgeturi si alte facilitati.

Spor la treaba, ba, corporatistilor!

Imagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s